Poezie Sa nu-mi mai vedeti fata

Sa nu-mi mai vedeti fata …







« Sa nu-mi mai vedeti fata, daca al vostru frate nu va veni aici cu voi »

Asa Iosif le poruncise cu putere; « cand vreti sa va intoarce-ti inapoi ».

Caci cel mai mare peste casa-mparateasca era acum, chiar tanarul Evreu

Ce-a talmacit lui Faraon visarea avand in el, un duh inalt din Dumnezeu.



Astfel vorbi cu indrazneala Iosif cu grupul de evrei veniti din Israel

Veniti sa cumpere merinde caci foamete in tara lor lasase, Kedosh-Israel

Trecuse prea multi ani de lacrimi si suspine, de cand pe Iosif l-au vandut

Si-acum stateau fata in fata aceiasi frati ai lui, insa, niciunul nu l-a cunoscut.



Iosif isi amintise visul primit de sus, cand snopul lui statea-n picioare,

Iar alti zece in jurul lui se aplecau pan’ la pamant, cu toti, in inchinare.

Acuma traia implinirea, caci Cel Preainalt in Israel trimise-nfometarea

Si astfel se implinea visarea lui iar ei, plecati traiau adanc cutremurarea.



De toti, noi doisprezece frati am fost, fii ai aceluiasi om bun din Canaan.

Opriti-va! Destul! Sunteti iscoade! Si ca sa cred ca n-ati venit cu acet plan,

La temnita unul din voi va sta, pana cel mic de voi aici va fi adus, si-apoi,

Sa nu-mi mai vedeti fata niciodata, de-al vostru frate nu va veni cu voi.



Sunteti iscoade! Le spuse Iosif apasat, tara s-o iscoditi, de-acesta a-ti venit!

Noi, suntem robii tai! Suntem oameni de treaba! In tara aveti grau am auzit

Acum, sa cumparam merinde de-aceea am venit, lasat-am familiile acasa,

Un tata imbatranit si un frate mai mic, iar unul dintre noi nu mai este-n viata.



Iosif si-ascunde lacrima sub geana si suspina, in graba iese din acea-ncapere

Si murmura: Sunt fratii me, ce indurare! Si strange pleopele parca mai tare;

Trimite economul sa umple sacii lor iar prin talmaci le porunceste cu aspru ton:

Sa nu-mi mai vedeti fata fara al vostru frate! Si-au parasit Egiptul fara de Simeon.



*

Prietene! Pacatu-nfaptuit cere simbrie si pentru el va trebui platit odata

Chiar daca zile, luni si ani de-atunci sau dus in van, sau dus ca o sageata

Iar sufletul se zbate in adanci regrete, aceasta nu-i destul sa te reabiliteze

Si iarasi cazi zdrobit de-un alt pacat, fiindca nimeni nu vine sa te salveze.



Pacatu-nfaptuit apasa greu si pentru el se va rosti o condamnare odata.

Credinta-n jertfa lui Isus Hristos ne poate izbavi, ne poate mantui indata

Daca ne-ntoarcem cu cainta catre El cerandu-I indurare pentru ce e rau

Si indreptand ce se mai poate indrepra, il vom vedea curand pe Fiul Sau.



Voi fratilor ce v-ati purtat mereu cu fratele in mod defaimator, umilitor

Cu inima-mpartita. In necredinciosie, l-ati pizmuit, facandu-l tradator

Pentru ca va spunea mereu; voi nu se cade sa fi-ti rautaciosi, clevetitori,

Fiindca sunteti un popor deosebit, ales de Domnul; nu fi-ti razbunatori.



Oameni de treaba ca fratii lui Iosif, inca sunt multi chiar astazi in popor

As vrea sa le-adresez solia sfanta: Opriti-va, doar Dumnezeu este judecator

Fata in fata cand ne va privi, atuncea cum ne vom justifica trairea noastra?

Cand ne va pune filmul vietii-n fata, cum ne vom apara purtarea aratata?



De-atatea ori noi am vazut pe Isus ce-a venit de sus, trimis de Dumnezeu

Sa ne ridice si sa ne ajute, sa ne salveze cu iubire din ceasul cel mai greu,

Cand multi lovesc in tine si in mine, chiar El coboara langa noi, se aseaza,

Ne mangaie, plange cu noi si Tatalui din ceruri pentru cei rai I se-adreseaza.



Mai iarta-I Tata, sunt stapaniti de Asmodeu si iata, de-aceea astazi nu pricep

Mintea e-ntunecata, slujesc la doi stapani; desi Eu esti lumina, ei asta nu concep.

Cel ce se inchina Tie si este frate cu Isus, ar trebui sa fie bland si rabdator

Iar cel ce ne calauzeste este Duhul, prin intuneric lumineaza si este intelegator.



Asculta! Fiul cel de sus traieste si-ntotdeauna e cu noi. El este-n veci slavit

Alaturi de cerescul Tata sta pe tron, fiindca moartea si pacatu-a biruit

Si-I gata sa hraneasca prin Cuvant, multimi de oameni ce vor veni la El

Ce-n foamete si-n framantari se lupta, cautand scaparea prin cerescul Miel.



01.02.2012 - Petru Coman

Petrosani