Poezie DANIEL (1)

DANIEL





Daniel slujea, mereu

Prin Duhul lui Dumnezeu

El un Duh, inalt avea

Pe toti slujbasii-ntrecea



In tot credincios era

Si cu cei trei ,se ruga

Pe imparat il slujeau

Dar pe Domnul, preamareau



Dar Satana, se baga

Nu-i placea ca se-nchina

Treizeci de zile s-a dat

Sa se-nchine ,la imparat



Imparatu a hotarat

Porunca a pecetluit

Cu toti ,lui sa se inchine

De vor sa le fie bine



Cu sigiliul sau era

Sa nu se poata schimba

Daniel ca mai inainte

Se ruga si mai fierbinte



El n-a fost influentat

Nici de marele imparat

El fereastra deschidea

Si Domnului, se ruga



Dar dusmanii au aflat

Ei, de mult au asteptat

In fapta ca sa il prinda

Si s-au pus cu toti la panda



Cand tanarul se ruga

Ei stateau si-l urmarea

Si de graba au alergat

Sa-i spuna la imparat



De el porunca e data

Si ea a fost, sigilata

Imparatu indurerat

Pe el nu l-a aparat



El nu mai poate schimba

Desi, inima-l durea

Nu-i vine in aparare

Nu poate face schimbare



Porunceste, executarea

NU ii poate da, salvarea

Daniel cel ne-ntinat

In groapa, e aruncat



La lei sa fie mancat

Dar un glas, l-ancurajat

Imparatul, ii vorbea

Pe Daniel, il iubea



Domnul pe care-l slujesti

Sa te scape de unde esti

Si Domnul cel minunat

La lei, gura le-a inclestat



Imparatul n-a dormit

Tot la tanar, s-a gandit

De va scapa Daniel

Va fii bucuros, si el



Cand zorii s-au aratat

El spre groapa, a plecat

Cu glas plangaret striga

Pe Daniel, intreba



Cand a vazut ca traieste

Bucuros el ii vorbeste

Intreaba ce s-a intamplat

De e viu, nevatamat ?



De la tanar a aflat

Ca Domnul, nu l-a lasat

El un inger a trimis

Gura leilor, a-nchis



Imparatul, bucuros

A dorit sa fie, scos

Iar pe parasi, i-a bagat

Pe ei, leii i-au mancat



amin.