Poezie Simon din Cirena (1)

Simon din Cirena

Ostenit de muncă ,de-al zilei chin

Se-ntorcea spre casă -Simon- un străin

Si vorbind cu sine- sub greul zăduf-

Repeta mereu:-“O,copile-Ruf- si tu Alexandre

Pentru voi muncesc,pentru voi ar cîmpul

Si cu-amar trudesc.Fiindcă vă iubesc am lăsat Cirena.

Dar Ierusalimul –Domnul să mă ierte- s-ar părea că-i Gheena.



Nempăcat cu soarta,tristul călător astepta minuni de la viitor.

Si mereu pe gînduri –rupt de lumea toata

S-a trezit deodată înconjurat de-o gloată.



“-Hei tu! Cel de colo!”-îl stigă un soldat

“Esti robust si tînăr bun pentru cărat.

Vino să-l ajuţi pe-aproapele tău

Pe Isus al vostru.Regele Iudeu!

Ce te uiţi asa?Ce n-ai înţeles?

I-ai crucea pe umeri căci avem de mers!”



Se trezi deodată Simon speriat

Si văzu-nainteai un biet condamnat

Ce mergea să moară pe-un lemn atîrnat.



I-au pus crucea-n spate si suia din greu

Dealul Căpăţînii.Dealul meu si-al tau-unde ne-ampăcat Dumnezeu cu Cerul

Unde a plătit tot păcatul Mielul.

Sub greaua povară Simon auzea cum in jurul său poporul plîngea.

Se boceau cu toţii si-n piept se băteau

Ţipete scoteau si se tînguiau.



Privi condamnatul – pe acel Isus

Privi la mulţimea ce mergea în sus.

Privi spre tîlharii ce-aveau crucea-n spate.

Si simti deodată că-I plin de păcate.



Auzi apoi pe Isus spunînd:-“As vrea pentru voi să vă văd plîngînd.

Nu doar pentru mine.Eu voi merge-n cer.

Pe voi să vă plîngeţi.Copii ce pier.

Căci vor veni zile greu de suportat.Fiţi plini de credinţă.

Nu fiţi pom uscat.”



Ce lucruri ciudate-grele de-nţeles

Pentru mintea sa,pentru al său mers.

Dar vedea vădit că Isus – ce-i Harul-

Nu se-asemăna deloc cu tîlharul.

Nici cu cel din stînga,nici cu cel din dreapta-

Ăstia-ntradevăr îsi meritau soarta.



Au ajuns la locul numit Căpăţîna.

Lăsă crucea jos.Îl durea rău mîna.

Dar cu mult mai rău –de nesuportat-

Îl durea căci moare un nevinovat.



L-au urcat pe cruce între doi tîlhari

Plini de fărdelege,de păcate mari,

Pe acest Isus –regele iudeu

Pe cel ce-a venit chiar din Empireu.



-“Nu -nţeleg nimic!Cum să înţeleg?

Rîd. Batjocoresc .Un popor întreg-

Pe un om cepare-a fi nevinovat

O,Doamne ai milă de sîngele vărsat!”



Cobora la vale.Se lăsa amurgul.Auzi în urmă-i:

-“O,Tată-mi dau Duhul

Astăzi pe deplin în mîinile Tale!”

Era El Isus-Omul care moare.



Se gîndi la cruce.La povara sa.Căzu întuneric peste Golgota.

Lumea alerga toată speriată.Faţa îi era de lacrimi brazdată.

Se îndreptă spre casă,spre cei dragi ai săi.

Si-si spunea în sine:-“O,copii mei! Ce pot să vă spun?

Mie asa de greu.Amurit Isus.Fiul lui Dumnezeu.

Si-n Ierusalim cu adevărat e Gheena.

Lăsăm tot ce-avem:Plecăm la Cirena!”

Amin.



Gabriel Munteanu 7 aprilie 2012



Ontinyent-Spania