Poezie Să nu te superi...

Să nu te superi niciodată, cu nici un chip pe Dumnezeu,

dacă adeseori în viaţă nu-ţi izbuteşte planul tău.



De câte ori n-ai stat tu oare, nepăsător chemării Lui?

Când te-a trimis El în lucrare tu ai pornit?

Ai mers să spui

de Dumnezeu, la lumea aceasta ce e orbită de-amăgiri?

Te-ai mulţumit să ducă alţii mesajul sfintei mântuiri.

Şi-aşa ţi-ai întărit urechea şi inima, şi-ai început

să te închizi în cercul propriu,

în care Domnul n-a-ncăput...

Şi tu, când vrei să-ţi izbutească urzirea planului firesc,

vrei să-ţi răspundă prompt dorinţei, cu ajutor dumnezeiesc...?

Ce simţi tu azi, în ne-mplinire, lipsit de orice ajutor,

simţi El Însuşi, când rămas-ai chemării Lui,

nepăsător!



Când părăsit te simţi pe lume de cei ce-odată

te-au iubit,

şi-amarnic suferi părăsirea în chin şi plâns nestăvilit,

gândeşte-te ce simte Domnul când tu, Mireasa lui Hristos,

te duci în lume după idoli, şi sub orice copac umbros,

tu calci sfinţenia-n picioare, cereasca-nvăţătură- a Lui.

Ca să-mplineşti dorinţa firii, trădezi iubirea Domnului.



Iar azi, când bântuie furtuna, când valul se ridică sus

şi când te zbaţi în încercare, copil al Domnului Isus,

adu-ţi aminte de umblare! Roşeşte! Pune capu-n piept

şi recunoaşte că şi-acuma, chiar în înfrângeri,

El e drept!



Şi când vei înţelege-aceasta

şi când vei cere-n plâns iertare,

El va aduce izbăvire

şi har

şi binecuvântare...