Poezie Doar Tu, Stăpâne

Doar Tu, Stăpâne înțelegi

Și-mi știi inima întreagă

Și-așa cum sunt, Tu mă alegi

Ca pe ființa cea mai dragă.



Când sufletul mi-e mistuit

De chinuri mari și de durere,

Mă mângâi Tu necontenit

Și-mi dai mereu putere.



Când truda mea de pe pământ

Plăcerea vieții mi-o distruge,

Puterea Duhului Tău Sfânt

Necazul vine să-mi alunge.



De zac rănit și amorțit

În ghearele pierzării,

Tu mă salvezi ca pe-un iubit

Și nu mă dai uitării.



Cu nebunia când mă-ntrec

Lumea-mi ascultă râsul...

În bezna morții când mă înec

Doar Tu-mi asculți și plânsul!



A mele grele rugăminți

Rostite-n miez de noapte

Și mii de lacrime fierbinți...

Doar Tu răspunzi la toate!



Când nu e nimeni predispus

Necazul să-mi alunge,

Tu mă ridici mereu mai sus

Ca-n Cer să pot ajunge.



Iubirea-Ți Sfântă, Preacurată

La Golgota mi-ai arătat

Să înțeleg că niciodată

N-o să mă lași abandonat!



Zaragoza 06/04/2012

de Ioan Hapca (Ionică)