Poezie Înviat cu Isus

În negura din noapte,

În reci, grele şoapte,

Eram şi eu acolo

În "gloata de spini"

Cu ura în mine,

Cu vorbele-mi grele,

În mȃnă paharul

De negrul venin.

Băut-a Isus, paharul de moarte

Purtat-a atunci şi grelele-mi şoapte.

Se uită la mine . . . 'ntr-un jalnic suspin.

Iar eu, sunt trezită la cruce în milă

'N durere de chinul Fiului Sublim.

O clipă! Un sunet . . .! Cutremur!

Şi cerul a plâns pe pămȃnt.

Şi fără de zdrenţele-mi grele

Şi fără de mine, 'n mirare

Eu ies cu Domnul din negrul mormȃnt!

Învie natura!

Se-aud: Osanale!

E viu! A înviat!

Eu asta o ştiu!

Mă-ntorc cu iubire

Spre Domnul Iertării

Căci mâna-I zdrobită de cui

E aici, peste mine . . . că-s viu!