Poezie Ce minunate-s toate!

Privirea mi se plimbă departe spre zenit

Şi inima-mi tresare în piept de bucurie,

În tot ce ne-nconjoară e semn că ne iubeşti

Cu o dragoste supremă ce ţine-o veşnicie!



Privesc spre munţii falnici şi crestele semeţe

Prin care curg izvoare cu apă cristalină,

La iarba mătăsoasă ce-aşteaptă să răsfeţe

Piciorul ce aleargă spre dorul ce suspină!



Atâta frumuseţe îmi mângâie privirea

Că se revarsă-n lacrimi ce lunecă spre soare

Şi se întorc în picuri ce-nviorează firea

Şi-mbracă universul în sunet şi culoare.



Ce minunat eşti Doamne ....cu tot ce ai creat...

Mă copleşeşte gândul că toate-s pentru mine,

Iar eu, un fir de praf ce-n lume ai lăsat

Cum voi putea vreodată să-Ţi mulţumesc mai bine?



M-aplec cu reverenţă în faţa Ta Părinte,

Să laud Îndurarea şi Măreţia Ta

Şi caut adânc în mine, dar nu găsesc cuvinte

Să-Ţi spun cât Te iubesc căci Tu eşti viaţa mea! Amin!



Vulcan-05-04-2012

Mary