Poezie Meditam adanc, la Domnul

Meditam adanc, la Domnul





Purtam in suflet o povara

Ce nu puteam s-o inteleg

Si meditam din zori in seara

Pe care cale ,sa mai merg ?



Prin toate am trecut in viata

Si am trait, bune si rele

Sila-mi era, si-mi era greata

De multe fapte, de-ale mele



Si eram ,suprasaturat

De viata mea, dezordonata

Eram adesea, suparat

Vroiam sa fug de lumea, toata



Inima, parca imi spunea

Despre ceva, necunoscut

Plangeam si sufletu-mi, ofta

Vroiam ceva, ce n-am mai vrut



Era un sentiment, strain

Care nicicand nu l-am simtit

Nu era fals si nici hain

Parca auzeam un glas soptit



Care, parca ma indemna

Cu relele, sa mai sfarsesc

Iar inima mea, mult dorea

De toate, sa ma curatesc



Ca sa fiu bun si sa fiu drept

Si milostiv si iubitor

Din necinstit, sa fiu corect

Sa-L caut, pe Mantuitor



Eu auzisem de Isus

Dar nimic, n-am aprofundat

Stiam ca e la Ceruri, sus

Pe El, mereu L-am amanat



Credeam ca este cale lunga

Pana batran, voi fii si eu

Iar timpul, are sa-mi ajunga

Ca sa-L primesc pe Domnul, meu



Dar nu a fost cum am crezut

Sufletu-mi insetat, de dor

M-a dus pe un drum, necunoscut

Ca sa-L cunosc, pe al meu Pastor



L-am cunoscut si fericit

Cuvantul Lui, de acum urmez

Mi-a schimbat viata, m-a iubit

Si al Sau Nume-L, venerez



Si vreau cu El, pana la moarte

Ca sa pot merge, ne-ncetat

De El, nimic nu ma desparte

Sunt fericit, ca L-am aflat.



amin