Poezie La staulul din Betleem

A fost odată ca-n poveşti

A fost ca niciodată

Ce n-ai putea nici să gândeşti

Că s-ar putea vreodată.



S-a întâmplat cu-adevărat

Şi fără de tăgadă

Când magii de la răsărit

Erau uimiţi să vadă.



O nouă stea pe firmament

Ce le-ntrecea pe toate

C-o strălucire de moment

Ce nici că se mai poate.



–Pesemne că-n vreun palat

În mare strălucire

Ni s-a născut un Împărat

Ce-aduce mântuire.



Noi în Scripturi am cercetat

În fiecare seară

Şi chiar de mult am aşteptat

Ca steaua să apară.



Veniţi degrab’ să-ncălecăm

Au spus toţi trei deodată

Şi Prinţului să ne-nchinăm

Sub bolta înstelată.



Şi daruri ca de Împărat

Să-I dăm cu bucurie

Că mântuire am aflat

Acum şi pe vecie.



…Şi ei porniră după stea

Venind hăt… de departe

Iar steaua îi călăuzea

Alunecând în noapte.





La multe porţi ei au bătut

Chiar n-a rămas nici un palat

Pe unde steaua a trecut

Dar n-au găsit ce-au căutat.



La curtea lui Irod sosiţi

Târziu în miez de noapte

La un ospăţ fură poftiţi

Cu dulci vorbiri şi şoapte.



–Prea mult pe noi ne onoraţi

Trecând a noastră poartă

La noi toţi trei sunteţi chemaţi

Irod chiar vă aşteaptă.



–Noi căutăm un Prinţ născut

În mare strălucire

Un Împărat neprefăcut

Ce-aduce mântuire.



Noi am venit din răsărit

Mergând mai mult în noapte

O stea chiar ne-a călăuzit

Venită de departe.



Ce mult am vrea să ne-nchinăm

Şi să-I urăm de bine

Acelui Împărat născut

Ce viaţa ne susţine.



–O, cât de mult ne bucurăm

Irod le spuse iară

Şi-am vrea şi noi să ne-nchinăm

Acelui Prinţ din ţară.



Cum vreţi, iluştri trecători

Şi cinste mare vouă

Noi vă vom fi pe veci datori

Ce-acum ne spuneţi nouă.



Iar dacă totuşi L-aţi aflat

Ne daţi cumva de ştire

Că vrem şi noi un Împărat

Ce-aduce mântuire.



Şi râse-apoi pe înfundat

Gândind cum să-L omoare

Ca nou-născutul Împărat

Cumva să nu-l doboare.



…Şi întrebând pe cărturari

La Betleem fură-ndrumaţi

–Acolo poate veţi găsi

Ceea ce voi tot căutaţi.



Dar ne mirăm chiar prea de tot

Că n-avem nici o veste

Şi voi că sunteţi doar străini

Sunteţi chiar de poveste.



Pe-acolo nu-i nici un palat

Cu mare strălucire

Necum vre-Un mare Împărat

Ce-aduce mântuire.



Sunt doar păstori şi doar ţărani

Desculţi şi fără carte

Precis că v-aţi cam rătăcit

Că sunteţi de departe.



*

Ajunşi devreme-n Betleem

La răsărit de soare

Nici n-ai putea să bănuieşti

Aşa minune mare.



Un Prinţ frumos plin de mister

În ieslea cea de boi, culcat

Cu mama Lui chiar lângă El

În scutece sta înfăşat.



–O, Prinţ măreţ cum ai ajuns

Să locuieşti în grajd cu boi

Cum ai ajuns ca să Te naşti

La stâna cea de oi?



Nu s-a găsit nici un palat

Ca să Te găzduiască

Chiar nici o casă de-mpărat

Acolo să Te crească?



O, Dumnezeu venit din cer,

Nespus de tare în Cuvânt

Cum încăpu al Tău mister

Intr-un Copil aşa plăpând?



Cum ai putut ca să cuprinzi

Minunea cea cerească

Mântuitor venit din cer

Fecioara să Te nască?



Ce am văzut e prea de tot

Ca mintea să-nţeleagă

Doar când vei creşte şi ne spui

Misterul se dezleagă.



Ne închinăm smeriţi şi noi

Cu fruntea până la pământ

Că-n staulul din Betleem

S-a întrupat al Tău Cuvânt



*

Povestea-aceasta dragii mei

Nu este doar poveste

Ci este chiar adevărat

E cea mai dulce veste.



Că-n staulul din Betleem

În ieslea cea săracă

Isus Hristos veni la noi

Lumină să ne facă.



Ce mult de tot Isus ar vrea

Ca toţi să Îl primească

Şi-n loc de staul pentru oi

În inimi să se nască.



Pe tronul inimilor noi

În veci de-a pururi va domni

Şi-n veşnicie-n Paradis

Cu Domnul nostru noi vom fi.