Poezie Dumnezeu, Isus și eu!

Dumnezeu, Isus şi eu!





Dumnezeule,

Îți amintești când ne-am întâlnit?

Tu,

erai nemurire, erai infinit...

Eu,

un abur plutind plictisit.

Tu,

mă adorai, Te bucurai privindu-mă.

Eu,

mă desfătam în jurul Tău jucându-mă.

Tu,

mă iubeai enorm. Erai gelos.

Eu

recunosc, totul era frumos.

Dar...

era o plictiseală și întunecos.

Edenul,

grădina, dorit-ai s-o animezi

și

hotărât-ai un om să creezi.

Atunci,

un pumn de ţărână ai luat...

Cu drag,

a Tale mâini sfinte, au modelat.

Apoi....

Din Duhul Tău, viață ai suflat.

Dumnezeule,

Ce mult atunci Te-ai bucurat

pentru că

frumoasa grădină Eden, ai animat.

Dar...

milă Ţi-a fost când omul ai privit

pentru că

era singur, abătut, trist.

Tu, din iubire,

ai lăsat un somn adânc peste Adam

şi

din coasta lui ai rupt un ram...

o coastă...

și ai modelat o femeie frumoasă:

Eva.

Când a văzut-o, Adam a luat-o de nevastă.

Dar...

În umbra lor stătea îngerul luminii

care....

dorea să se ridice deasupra Dumnezeirii.

Era el:

Satana, cea mai strălucită astră,

care...

a înșelat pe Adam și a sa soață.

Așa....

au ajuns să se vadă că erau goi.

Iar Dumnezeu...

S-a supărat... Pe pământ i-a alungat pe amândoi.



A regretat Dumnezeu că pe om l-a creat.

Din nevegherea lui Adam, pământul a fost blestemat.

Iar Satana și îngerii răzvrătiți ce l-au urmat

i-a pedepsit; Din Paradis Dumnezeu i-a alungat.

I-a dat pământul în stăpânire până la a Sa venire.

De-atunci adus-a omenirii numai durere.

Isuse, Crinul din văi, Trandafirul din Saron,

Fiul

Cel mai iubit în ceruri între Dumnezei

din iubire,

slava ai lăsat. Te-ai făcut om

pentru ca

să scapi omenirea de idoli și de zei.

Apoi,

moartea ai biruit-o pentru omenire.

Pentru...

a deschide drum iertării și mântuire.

Te rog,

ajută-mă mântuirea s-o prețuiesc.

Știu,

ochii Tăi nu dorm, mereu privesc.

Așa

cum fulgerul despică întregul univers,

privirea Ta,

despică inima și vede al meu mers.

Mi-ai spus,

vocea Ta cu alta să n-o confund.

Și...

todeauna să Te urmez, nimic să nu ascund.

Știi...

nimeni Isuse, nu mi-a vorbit ca Tine.

Te rog,

ajută-mă ca să iert în mine.

Isuse,

de foarte multe ori nu reușesc...

Tu ştii de ce:

firea, eul, încă mă păcălesc.

Dar...

vreau învățătura Ta în mersul meu

pentru ca

să-mi fie ușor când drumul e greu.

Tu știi tot:

Gândul, sufletul. Când greșesc,

mă vezi.

Ajută-mă o Doamne, să mă smeresc.

Tu știi

când sunt confuz sau la răscruci de drumuri.

Știu,

Tu mergi înaintea mea, despici vânturi.

Cu drag,

cărarea mi-o netezești, de greu mă treci.

Far

îmi ești mereu, lumină pe poteci.

Mi-ai spus

să fiu lumină în lume și să iubesc.

Și....

smerenia s-o am cu mine și s-o folosesc.

Iar eu

doresc, de Tine să fiu demn în al meu mers.

Oare,

de ce atâtea mă înveți și atâta bine-mi vrei?

Știu.

Acum Tu mă pregătești pentru al Tău Univers.

Pentru că

în curând, Tu ai să vii și-ai să mă iei.



Dumnezeule, Îți mulțumesc că m-ai întocmit

Chiar dacă n-am ascultat, și Te-am facut nefericit.

Isuse Îți mulțumesc, pentru mine Te-ai jertfit.

Să fiu iertat, prin moartea Ta, mântuirea am primit.

Acum sunt un fericit pământean păcătos;

Merg de mână cu Dumnezeu și cu Isus Hristos.

Urcăm toți trei: DUMNEZEU, ISUS și eu.

Am siguranța victoriei în drumul meu.





01/02/2012 ALGHERO