Poezie Sufletul (1)

Spre infinit spirală ancestrală

Purtată prin abisuri de lumină

Resimte-n sine umbra boreală

De a fi-nbrăcat în lut în tină!



Face parte în taină din noi,

Sentimente, vointă, simtire

Fără el, am fi săraci si goi...

Ne-am pierde întreaga-nflorire.



Trimis de Dumnezeu să pilduiască

Prin sine însuşi Supranaturalul

Înrădăcinat, începe să trăiască

Să biruiască greul, valul..



Natura i se vede în trăire,

Se descoperă adesea prin faptă.

Trăirea arată întreaga simţire,

Când calea vieţii... e dreaptă!



Sufletul se-nalţă prin zdrobire

Parfumul său în jur înmiresmează

Îşi înţelege întreaga menire

Lumină răsfrânge, vibrează!