Poezie Sonet fluid

Se curge-n concepte, se curge-n cuvinte

Şi curgerea însăşi se vrea definită

Când curge cu lapte, cu miere, cu pită,

Sau curge cu Duh în trăirile sfinte.



Se curge în valuri când marea se-agită

Şi curg asfinţituri de lavă fierbinte,

Curg ploi, curg idei de incertă sorginte,

Se curge-n senzaţii când viaţa palpită.



Dar este o curgere sfântă de ape,

De râuri din inimi, ducând apă vie,

Din inimi ce cred şi de cer sunt aproape.



Şi iată că verbul „a curge” mă-mbie

Să-i prind din nou sensul pe cale să-mi scape:

Să crezi în Isus, e şi sens şi solie.



Amin

Vulcan, 04 apr.2012