Poezie Un val învolburat

Un val învolburat în larguri se ridică

Și merge-n zare, tot mai furios.

Lovește stânca, dar furtuna-i mică

Să o clintească, ...și se-ntoarce mânios.



Din nou se-nalță, se ridică iară;

Se-ndreaptă-n larguri, parcă spumegând.

Se-aruncă iute spre-o corăbioară.

S-o-nghită îi fusese negru-i gând.



Din plin, corăbioara e lovită.

Se clatină, purtată-n larg de vânt,

Dar va rămâne iarăș neclintită,

Căci valul se va potoli curând.



Acel ce a păzit-o în furtună,

E Domnul Sfânt, în care s-a-ncrezut.

Ce-n ziua de-ncercare o să vină.

El a promis, de vrei să-l iei ca scut!



Căci izbăvirea, vine de la Domnul,

Dacă-n necazuri, în El te încrezi.

Încredințează-ți soarta-n mâna Lui cu totul!

E Turnul de scăpare în care să te-ascunzi!



În Domnu-i izbăvire și nădejde.

El este Stâncă tare și-Adăpost!

E Ajutor, la umbra aripilor Sale,

E Sprijin, când e valul furios!



Încrede-te în bunătatea Sa cea mare,

Căci El te-ascultă și te scapă în nevoi!

E Cetățuie, Loc de Apărare,

El este Moștenirea vieții noi!



Printre popoare, El și-a arătat puterea,

Și-a izbăvit poporul și l-a apărat.

E Medicul ce-ți vindecă durerea!

O, Domnul nostru, este Împărat!



Ferice de acei ce-și pun Tăria-n Tine!,

Cei ce se-ncred în Tine-s ascultați.

Când strigă ei, cu lacrimi și suspine,

Nu vor pieri în valuri, ci vor fi scăpați!



Numai în Domnul tu ai siguranța

În ziua de mânie a lui Dumnezeu!

Dacă rămâi în El, vei moșteni viața,

Viața veșnică, cu Domnu-n Cerul Său!

Amin!