Poezie MANDRIA (2)

Mandria







Pareri prea bune despre mine

Aveam candva, in viata mea

Credeam ca tot,nu faci google, resurse crestine florenta sarmasan-Minciunacind mai vrei sa intri pe mi se cuvine

Ca merit, sa le pot avea



Ca sunt destept,toate le stiu

Si nimenea nu ma-ntrecea

Ca as putea oricand, sa fiu

Ca pot cat zece, valora



Mi se parea ca excelam

In toate cate, existau

Tare destept,eu ma vedeam

Chiar daca altii, n-o credeau



Sfatos eram, cum nu se poate

Un as mi se parea, ca sunt

Eu, parca le stiam pe toate

Traiam cu folos, pe pamant



Nu exista, domeniu in care

Sa nu ma cred, ca-s pregatit

Si nu vedeam a mea ingamfare

Eu ma vedeam modest, smerit



Pe toti, eu ii dispretuiam

Credeam ca numai eu fac, bine

Eu, chiar pe toate le vroiam

Nimenea nu-ncapea, de mine



Nu exista domeniu-n care

Sa nu ma cred ca-s pregatit

Dispretul, pentru fiecare

Il aratam, necontenit



De gura mea, toti se temeau

La toate eu aveam raspuns

Ba, alteori chiar se fereau

Eram mereu pus, pe impuns



Pe toti cu vorba-i intepam

Obisnuiam, ca sa jignesc

Gandirea mea, mi-o impuneam

Nu acceptam ca eu, gresesc



Perfect, eu ma vedeam in toate

Si-mi placea sa fiu, laudat

Mi se parea ca nu se poate

Sa nu fiu in seama, bagat



Un fanfaron, inchipuit

Numele, mi se potrivea

Dar intr-o zi, am intalnit

Pe Domnul Vietii, in calea mea



De Domnul cand am auzit

Am stat atent si-am meditat

Am luat Scriptura si-am citit

Si multe din Ea, am aflat



Mandria, era condamnata

Chiar Domnul Vietii, o ura

Iar viata ii era, luata

Acelui, care o iubea



Am inteles ca niciodata

Mai presus ca altul nu sunt

Si-n fata Domnului, o data

Va trebui, ca sa raspund



Am cugetat adanc si bine

Oare ce as putea, sa fac ?

M-am adancit in rugaciune

Sa pot cu Domnul, sa ma impac



Smerenie sa-mi dea si iubire

Pentru orice semen de-al meu

Sa nu vreau glorie, marire

Sa fiu iubit de Dumnezeu



Sa ma transform, umil sa fiu

La fel ca ceilalti, sa ma cred

Ca sa nu fie prea tarziu

Si Viata Vesnica, s-o pierd



Pacat de moarte, e Mandria

Care te duce la cadere

Eu am ales credinciosia

Sa fac doar a Domnului, vrere



Iertare, tuturor le cer

Pe care des, i-am suparat

Ca nu doresc in foc, sa pier

Vreau, la Isus Cel Inviat.



amin