Poezie Alungă orice urmă de mânie

Alungă orice urmă de mânie



Deut.1:37: "Domnul S-a mâniat şi pe mine, din pricina voastră şi a zis: „Nici tu nu vei intra în ea.”

Psalm 37:8: „Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.”

Efeseni 4:26: „Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră.”

Deut.9:21: „Am luat viţelul pe care-l făcuserăţi, isprava păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărâmat până s-a făcut praf şi am aruncat praful acela în pârâul care curgea din munte.”



Mânia-i rea, ea te coboară

De sus, din munte, unde-ai stat.

Îţi fură-a inimii comoară,

Te duce-aproape de păcat!



De-aceea nu sta în mânie

Nici pân’ a doua zi măcar!

Că-ţi face inima pustie

Şi-ţi stinge focul pe altar!



Opreşte-te! Şi piatra legii

De stâncă nu o mai izbi!

Nici chiar în faţa făr’de-legii

N-ai dreptul mânios să fii!



Mai bine idolul îl sfarmă,

Isprava vreunui păcat.

Nu da aur curat cui toarnă

Vre-un chip de idol blestemat!



Alungă orice urmă de mânie

(Şi pe cea cuibarită-n gând!)

De nu, pedeapsă o să-ţi fie

Chiar de-ai fost toată viaţa blând!



De n-o alungi, necontrolată

Mânia poate deveni

Şi-atunci, în ţara minunată

N-ai să mai poţi voios păşi!