Poezie Învață-mă (1)

Doamne,

învață-mă cum trebuie să fiu.

Învață-mă ce trebuie să știu

de Rai, de mântuire, de veșnicie.

Învață-mă ce în viață să aleg.

Învață-mă pe care drum s-alerg.

Învață-mă ce-i rău, ce este bine.

Învață-mă să cunosc calea bună

când la răscrucile vieții mă voi afla.

Să recunosc strigareaTa blândă

când de Sus Tu mă vei chema.

Învată-mă cum să trec prin lume.

Învață-mă să am curaj în luptă,

norii grei să nu mă-nspăimânte.

Dă-mi iubirea când ura-i în umbră

să fiu ca Tine umilă, supusă.

Învață-mă toate, să fiu copilaș

la ce nu-Ți place să nu fiu părtaș.

Când vorbe grele inima-mi lovesc,

du-mă la cruce, învață-mă să iert;

Demnă să fiu de numele-Ți ceresc.

Așteptarea, ușoară fă-o până vii;

Să nu deznădăjduiesc; Tu nu întârzii...

Ca să nu greșesc să mă rătăcesc,

lasă-mi a Ta urmă, pe ea să pășesc.

Amintește-mi că sunt copilul Tău.

De Te ascult aici, Sus totul e al meu.

Dacă încercările în calea mea se pun,

Credința mare dă-mi-o, să le răpun;

Să zbor peste ele ca albii porumbei,

nici un obstacol să nu stea-ntre noi.

Învață-mă să Te simt aproape.

Câteodată mă tem că ești departe.

Mă pierd în mine... murmur în șoapte.

Ridic mâinile să Te cuprind în brațe;

Urmăresc cu privirea voalul de stele.

Cu gândul în șoaptă, vorbesc cu ele.

Încep să înțeleg că nu ești departe;

Departe-s eu,Tu ești foarte aproape.

Sufletul plânge, gem atunci încet...

O dorință arde în al meu piept:

Când voi pleca de pe pământ,

Te rog Isuse, de mine să Te înduri.

Doar o dorință să mi-o îndeplinești:

Când ai să vii după a Ta Mireasă,

să fiu și eu Doamne, fecioara aleasă.

Să mă bucur cu îngerii-n slavă.

Doresc atât de mult să ajung Acasă...

Cel mai umil și neînsemnat la masă.

Un cadou am să-Ţi cer să-mi faci;

Un singur lucru Doamne, să îmi dai:

pentru todeauna în cereasca veșnicie,

UN COLȚ DE RAI.