Poezie Miorita (1)

Pe-un picior de plai

Pe-o gură de rai

Iat-Un Ciobănel

Tras ca prin inel

Ce scrutează zarea

Munţii ’nalţi şi marea

Cu ochi lăcrimând

Şi suflet plângând.



Că o mieluşea

Chiar din turma Sa

A plecat de-acasă

Unde-i iarba deasă

Şi viaţa frumoasă

Unde-s nopţi cu lună

Şi apa cea bună.

Şi cânta cu dor

De Mântuitor:



*

–Mioriţă , laie

Laie bucălaie

De trei zile-ncoace

De Mine nu-ţi place

Şi-ai plecat de-acasă

Unde-i iarba deasă

Şi viaţa frumoasă.



Ai plecat la munte

Unde-s oi mai multe

Şi capre cornute

Şi cai năzdrăvani

Şi mai mulţi ciobani,

Poate-s mai frumoşi

Sau mai arătoşi

Poate-s mai bogaţi

Şi-au mai mulţi argaţi.

Dar Eu te-am iubit

Şi te-am îngrijit

Cum ştiui mai bine

Chiar M-am dat pe Mine.



*

C-ai rămas orfană

Şi fără de mamă

Căci s-a petrecut

Chiar când te-ai născut

Şi-ai rămas pe jos

Doar piele şi os

Iar Eu te-am luat

Şi răni ţi-am legat

Cu cămaşa Mea

Ca pe-o turturea

Te dusei acasă

Şi te-am pus la masă

Te-am hrănit cu lapte

Şi chiar cu de toate.



*



Te crescui aşa

Ca pe fata mea

Te făcuşi frumoasă

Ca o-mpărăteasă

Mândră chiar de tot

Şi frumoasă foc.



Şi-atunci M-ai lăsat

Şi chiar ai plecat

Pe la alţi ciobani

Cu cai năzdrăvani

Şi cu oi mai multe

Şi capre cornute.



*

De mai mult de-un an

Baciul cel viclean

Te-a ademenit

Pe la asfinţit

Să te duci cu el

Că-i năzdrăvănel.





Şi tu te-ai tot dus

Cam pe la apus

Şi nici nu-ţi păsa

C-am rămas aşa

Cu ochi lăcrimând

Şi suflet plângând.



*

Dacă aţi zărit

Dacă-aţi auzit

Cumva prin zăvoi

Behăit de oi

Şi-o oaie frumoasă

Ca o-mpărăteasă

Mândră chiar de tot

Şi frumoasă foc

Să-i spuneţi aşa

Ca din partea mea:



C-o aştept acasă

Să Mi-o fac mireasă

O aştept în prag

Ca să-I fiu mai drag

Cu o coroniţă

Pentru-a ei fruntiţă

Din aur curat

De Mine lucrat

Şi c-o stea pe ea

Pentru mândra Mea.

Mândră chiar de tot

Şi frumoasă foc.

Şi ’om tot zbura

Sus spre casa Mea

Uşor ca-ntr-un vis

Chiar spre Paradis

Sus la Tatăl meu

Sfântul Dumnezeu.