Poezie Mă-ndrept spre sfânta Cetate

Mă-ndrept spre sfânta Cetate



Mă-ndrept spre sfânta Cetate

Pe-aripi de speranţe-n cânt,

Uitând de-acest trist pământ

Cu-ngrijorări şi dureri toate,

Care tot mai strâns m-ar ţine

De na-i fi, Doamne cu mine!



Mă-ndrept spre sfânta Cetate

Cu doru-mi mult prea-nsetat,

Că Tu Doamne m-ai chemat

Să-Ţi urmez pe cale în toate,

Căci prin jertfa Ta cea mare

Tu mi-ai dat harul, şi salvare!



Mă-ndrept spre sfânta Cetate

Cu cerul, ce-i plin de îngeri,

Făr-de lacrimi, fără plângeri,

Şi-unde-n porţi vor fi gravate

După neamuri, nume sfinte

În veci spre-aducere aminte.



O, scumpa mea sfântă Cetate

Cu temelii sfinte, împodobite

Prin pietre scumpe, strălucite,

De Dumnezeu fiind luminate,

Când voi ajunge odată-n tine,

Să scap de plâns şi de suspine?



Flavius Laurian Duverna

02 aprilie 2012