Poezie Din pruncie mi-ai lipsit

Din pruncie,mi-ai lipsit





Mamă mult tu mi-ai lipsit

De când am fost mic copil

De mine mult te-ai dezlipit

Şi-am rămas suflet umil.



Mamă,eu nu te condamn

De copilăria mea

Dar întreb aşa în gând,

-De ce-i scumpă dragostea?



Mi-am dorit să fiu cu tine

Şi la bine şi la greu

Dar...,te-ai depărtat de mine

De ce? ştie..., Dumnezeu!



Eu putere n-am avut

Eram mamă..., mititică

Să te mângâi,să te ajut

Când ai fost tu necăjiită!



Acum este prea târziu

Iubirea s-o mai primesc

Sufletul nu-ţi mai e viu

Ca să cred că te-ntâlnesc.



O mama mea,mult am dorit

Să te am aici cu mine

Dar..., voia Lui s-a împlinit

Să fiu veşnic,fără tine.



Eu te port mamă în gând

Te păstrez în amintire

De-atâtea ori plângând

După a noastră despărţire!



O...,mi-e tare dor măicuţă

să te văd acolo-n cerurile sfinte!



Amin,Amin!