Poezie Te caut... (1)

Te caut iubitul meu Stăpân, cu ochii îndreptați spre ceruri

Admir măiastra Ta Creație uimit de-a ei lumină și splendoare,

Privesc uimit viața ce mișună în Mări, în Munți, Câmpii și ierburi

Dar, calc nepăsător splendoarea, ce Tu ai pus-o-n orice floare.



Te caut cu sufletul meu Doamne, Te caut în zorii dimineții...

Sperând în fiecare zi să-Ți pot aduce, plăcute jertfe pe altare

Dar neglijez că Ești prezent în toate, și sufli în ramurile vieții

Un vânt blajin ce-adună zilele ce cad ca frunzele nepăsătoare.



Te caut mereu Stăpâne; mă zbat, mă lupt și zilnic mă avânt

Cu gândul inimii sublim, tânjind în trupul meu, umil și de ocară

Și Tu, prezent în toate, mă cercetezi cu Duhul Tău Cel Sfânt

Să-mi tot renaști ființa, și sufletul mi-L ții Stăpâne să nu piară!



Deschide-mi ochii bine să Te văd și dă-mi o nouă inimă, să simt

Prezența Ta continuă, ce Se-expandează-n tot ce-are suflare...

Și-n fiecare nouă dimineață, dă-mi bucuria și harul să resimt

Lucrarea, Puterea și iubirea, Preasfintei Tale vieți atotbiruitoare!



Zaragoza 01/04/2012

de Ioan Hapca (Ionică)