Poezie Vasul (1)

Vasul



Un vas de alabastru, cu mir de nard curat

Îţi fu, Marie, darul, şi partea ce Mi-ai dat.



Ai Mei, învãţãceii, nu te privirã bine

Când tu, cu buze arse, te-apropiaşi de Mine!



Nu-ntelegeau cã trupu-Mi, sã fie îngropat

Cu dor de revedere se vru îmbãlsamat.



Ioan, Petru, nu vãzurã tot ce stãtea sã vie

Ci numai tu, femeie..., tu singurã, Marie!



... Cîţi ani de lipsuri grele si luni de chin sihastru

Ai adunat cu trudã în vasul de-alabastru?!...



Ca mirul din lãuntru, ca vasul cel de preţ

Ţi-a fost de-atunci viaţa, cu traiul ei mãreţ.



O, câta prosperare, şi cât ar creşte via

Dac-am jertfi cu toţi cât a jertfit Maria!



Sã se reverse mirul, mireasma cea de nard;

Ea tot sacrificase, chiar vasul fuse spart.



Dar noi..., sã ni se-audã si nouã glasul sus,

noi cât jertfim în viaţã ofrandã lui Iisus?



Amin