Poezie Păstorul meu (1)

PĂSTORUL MEU



Păstorul meu e-atât de bun

Nu mă înșeală niciodată

Cu El pe drum comori adun

A Lui privire-i minunată.



Îmi dă ce nimeni nu îmi dă:

Alin în vremuri de restriște

Și la necaz cu mine stă

Și-n clipele cele mai triste.



Mă-ncurajează cu-n cuvânt

Ce e rostit cu omenie

Când vine vreun puternic vânt

Îmi dă mai multă energie.



Ce sfaturi bune! Ce chip drag!

E Prietenul ce-mi vrea mult bine

Călătorim spre un Meleag

Al fericirilor depline.



În paza Lui mă-ncredințez

Căci demnitatea mi-o respectă

Mesaju-I sfânt îl promovez

Precum și dragostea-I perfectă.



Pân’ la mormânt cu El voi fi

Și-apoi cu El o veșnicie

O, ce supreme bucurii

Trăiesc cu El în pribegie!



Păstorul meu e-atât de bun

Pe răni balsamul îl așează

Pe pieptul Lui eu capu-mi pun

Și chipul mi se-nseninează.



gc/28 Martie, 2012