Poezie Isus, mi-este al meu adăpost

Isus, mi-este-al meu adăpost



Isus, mi-este-al meu adăpost

În orice timp şi-mprejurări,

Şi-n voia Lui las viaţa mea

Când trec prin grele-ncercări

Şi prin multiple strâmtorări.



Mă-ncredinţez în mâna Lui

Ca Stâncă a vieţii mele tare,

Ce mă ascunde şi mă ţine

Sub pavăza Sa protectoare

Şi îmi dă viaţa, prin salvare.



Isus, mi-este al meu adăpost

În vremuri grele de furtună,

Când vânturi suflă în rafale

Când pe cer norii se adună

Şi trăznetele în slăvi răsună.



Sub scutu-I cel bun şi dulce

M-aşez ferm şi prin credinţă

Cred, că El e la drepta mea

Pentru-a mă duce-n biruinţă

Să trec de greu şi suferinţă.



Isus, mi-este-al meu adăpost

Când vuietul mării în valuri,

Se-aude de la mari distanţe

Sfărmându-se în semiarcuri

Cu forţa lor lovind în maluri.



Nu mi-e teamă de-orice-ar fi

Căci Domnul mă sprijineşte,

Purtându-mi de grijă-ntruna,

Cu-al Său braţ mă ocroteşte,

Prin îngeri sfinţi mă păzeşte.



Flavius Larian Duverna

31martie 2012