Poezie De n-ai fi fost (1)

De n-ai fi fost

La cruce pentru mine,

Şi n-ai fi suferit în locul meu,

Astăzi, n'aş fi ştiut de Tine,

De jertfa-Ţi sfântă, Domnul meu.

De n-ai fi fost la Golgota în chinuri

Şi atârnat între pământ şi cer,

N'aş fi ştiut căci fără Tine,

Sunt gol şi muritor, şi pot să pier . . .

N'aş fi gustat din sfânta-Ţi părtăşie,

N'aş fi băut din cupa cu nectar;

M'aş fi hrănit cu roşcove, ca porcii

Şi-aş fi-nghiţit mereu al vieţii-amar.

N'aş fi alergat din bucurie

Să Te cuprind în rimă şi în cânt.

N'aş fi sorbit din părtăşie,

Din sarea şi dulceaţa Duhului Preasfânt.

N'aş fi băut până la fund paharul

Dulceţii sfinte ce mi-ai dăruit;

Şi-aş fi avut doar răul şi amarul,

Acesta mi-ar fi fost cântarul

Vieţii, fără Tine pe pământ.

N'aş fi lucrat cu bucurie

În via-n care Tu m-ai pus.

N'aş fi sădit la rădăcină

Chiar dacă scot răul, prin plâns.

N'aş fi cules cu fericire

Din roada Duhului Preasfânt;

N'aş fi ştiut de părtăşie,

De rugăciune şi de cânt;

Aş fi umblat în zdrenţele vieţii

Aicea jos, pe-acest pământ,

Fără de soare şi ruga dimineţii,

Fără de rouă, răcoare-n Duhul Sfant;

M-aş fi luptat cu "morile de vânt".

Eu n'aş fi fost nimic,

De n'ai fi fost să Te jertfeşti

La cruce, pentru mine.

De aceea, cu lacrimi azi Îţi scriu:

"Îţi multumesc

De jertfă, de iertare şi-ndurare",

Şi-ngenucheată-n faţa Ta,

Strig Slavă, Glorii, Osanale!