Poezie Acum Eu stau si bat

Acum Eu stau şi bat.



De unde Sunt?...

Și ce doresc?...

Ce am Eu pentru tine?

Ascultă...

Am să îți vorbesc,

Și ai să înțelegi tu bine.



Eu, locuiam în cerul sfânt

În slavă și lumină,

Dar am venit jos pe pământ,

Ca să Mă nasc din tină.



Și am luat trup omenesc

Ca să seamăn cu tine,

C-an lume, când am să sosesc

Să Mă înțelegi mai bine.



În iesle, Eu am fost născut,

Și am fost culcat pe paie,

Căci pentru Mine n-a avut,

Nimeni, nici o odaie.



Dar totuși Eu am început

Să răspândesc Iubirea,

Și în Mine, toți ar fi putut,

Să afle mântuirea.



Căci Eu de aceea am venit,

Să scap de la pierzare

Pe acela ce M-ar fi primit,

Și să îi dau iertare.



Dar oamenii n-au înțeles

De ce aveau ei parte,

Și atunci cu toții au ales,

Ca să fiu dat la moarte.



Și am fost pus pe o cruce,

Sus, afară din cetate,

Și atunci, am suferit nespus

Pentru a lor păcate.



O peșteră Mi-au pregătit,

Ca loc de înmormântare,

Și pentru veci ar fi dorit

Să rămân în uitare.



Apoi, totul s-a petrecut

Cum era scris în Carte,

Și doar trei zile au trecut

Și am înviat din moarte.



Și am plecat de pe pământ

Căci Mi-am sfârșit lucrarea,

Dar v-am lăsat al meu Cuvânt,

Ca să vă arate Calea.



Atunci puțini au acceptat

Cereasca mea chemare,

Și omenirea și-a urmat

Drumul către pierzare...



Astăzi, din nou Eu am venit

În lumea de păcate,

Și vreau ca azi să fiu primit

Ca să vă scap de moarte.



Și am început din nou să bat,

La inimi zăvorâte,

Dar au rămas cum le-am aflat...

Au rămas, împietrite.



Cuprins de dor, Eu am oftat

Pentru aceștia care,

Așa ușor ei au ratat

Și ultima chemare.



Și am pornit apoi pe drum,

Prin lumea de suspine

Și în sfârșit, iată, acum

Am ajuns chiar la tine.



Și plin de dor, acum Eu bat

La ușa ta încuiată,

Căci pentru tine am lăsat

O lume minunată.



Mi-am lăsat tronul strălucit,

Și ceru-n sărbătoare

Doar pentru tine am venit,

Ca să-ți aduc salvare...



Dar azi, nici tu nu vrei să asculți

Chemarea mea de pace?

Dorești să mergi cu cei mai mulți?

Chiar nu dorești tu pace?





Poți oare, astăzi să respingi

O dragoste curată?

O...nu vrei azi să te convingi,

Nu vrei să fi iertată?



Nu vrei Să-L ai pe Dumnezeu

Stăpân în a ta viață?

Nu vrei ca Să-L slujești mereu

Și Să-L vezi față în față?



N-ai vrea să te întâlnești cu El

La marea sărbătoare?

Și sus, la marele apel,

N-ai vrea să fi tu oare?...



Cuprins de dor, Eu încă stau

În fața ușii tale.

Căci te iubesc și încă vreau

Să-ți dăruiesc iertare.



Din nou Eu bat, și încă aștept

La ușa ta încuiată,

Și-mi saltă inima în piept

Dorind să Î-mi deschizi odată...



Cât încă stau la ușa ta...

Deschide până nu-i târziu,

Căci după ce Eu voi pleca

Chiar de-ai plânge și-ai regreta,

E prea târziu....e prea târziu.