Poezie După psalmul 10

Dacă privești în jurul tău din greu

În lumea încărcată-n răutate,

Îți pare - de la tine Dumnezeu

Fața și-a-ntors fiind foarte departe.



Vezi cum trufași cu chipul ipocrit

Pe sine în mândrie se ridică -

Isus de dânșii e disprețuit,

Iar în credință nu au măcar frică.



Ei se înalță-n frunte lăcomoși

Trăind fără rușine și firește

Gândindu-se în sine veninoși

Că Dumnezeu pe toți nu-i pedepsește.



Înșelători, zgârciți și bârfitori,

De-a fi întâii cu o mare vervă

Ei potriviră batjocoritori

Că Domnul chiar pe toate nu le-observă.



Râd frații, care cată-a fi smeriți,

Vărsând pe dânșii înjosiri și fiere,

Disprețuind pe cei nenorociți

Se gudură la cei ce au putere.



Acționează numai pe furiș,

Iar sufletul și-ascund de la lumină

Și bafta și-o pândesc din ascunziș

Cu ochii răpitori de vizuină.



Poți ca să crezi că ei nu sunt atinși

De-a lui Isus legitimă mânie

Și unii născocesc, cu ochii stinși,

Pedeapsa-n altă lume-o să le vie.



Însă de ești în toate cu Isus,

Chiar dacă răul te-a atinge-n viață,

Tu vezi cum Domnul te ridică-n sus

De la adunătura cea semeață.



Nu trebuie să crezi ca să cunoști

Cum Dumnezeu trufașii îi sfărâmă

Împrăștiind fățarnicele oști

Nedându-le din Dragoste-o fărâmă.



Vei înțelege – Domnu-n mila Sa

Pe credincios îl binecuvântează,

Iar roluri și averi va-mprăștia

Acelor ce profitu-n El vânează.



Ci ei aleargă vajnici și fuduli

Să își adune glorie și fapte -

Conducători lingăilor creduli,

Iar de la Domnul numai mai departe.