Poezie Doamne, mărește credința

Cât de minunată-i viața

Fără vre-o descurajare...

Ce frumoasă-i dimineața

Primăveri-n cânt și soare,

Când ți se răsfață fața

În har și binecuvântare.



O, ce scumpă e credința

Prin care trăiești sub soare

Desfătându-ți toată ființa

Prin Lumină și splendoare...

Încununat de biruința

Sfinte-i vieți nemuritoare...



Dar, vin și zile mai amare

Stăpânite de bobleața

Forțelor distrugătoare

Ce te-nvăluie în ceața

De pesimism și disperare

Care-ți amărăște viața...



Când te vezi în chilimoața

Unor dureri sfâșiitoare...

Tare-ți se-ntristează ființa!

Când ceva iubit îți moare

Ți se spulberă dorința

Și puterea-ncrezătoare...



Și-atunci, toată biruința

Se sufocă în încercare...

Și-ți devine grea voința,

zbuciumată, apăsătoare

Indispusă și-n privința

Vieții-n ziua următoare!



Greu e fără de speranța

Blândă și mângâietoare

Că totuși, e eternă viața;

Nu-i moartea învingătoare

Și ne-așteaptă dimineața

Eternei vieți nemuritoare.



Doamne mărește credința

Acelora ce-n disperare

Li s-a prăbușit voința

Și puterea încrezătoare,

în faptul că au biruința

Prin jertfa Ta izbăvitoare!



Doamne, dă-le iscusința

De-a se dedica în lucrare,

Alungă-le Tu suferința

Și-orice abur de-ntristare

Ce le-a întunecat ființa

Și zilele strălucitoare.



Arată-Ți iar bunăvoința

Și Puterea-Ți Creatoare

Care ne-a-ntocmit ființa

Și, pune-ne pe picioare

Căci aceasta ni-i dorința

Să fim tari și-n încercare!



Zaragoza 29/03/2012

de Ioan Hapca (Ionică)