Poezie Templul Domnului

Ierusalime, ah, Ierusalime!

Cum n-ai rămas un Templu Sfânt

Păstrând Cereasca Slavă-n tine....

Deșarta slavă-a lumii te-a înfrânt!



Ce zarvă se aude acum în tine,

Ce behăieli, ce fel de zornăit?!

Ce se aude-n loc de rugăciune

În curtea Templului neasemuit?!



Ce fac Levții tăi, pe unde sunt,

De nu se-aud cântări de bucurie?!

Cu ce probleme, oare se confrunt

Și ce îi ține așa legați de glie?!



Templu-al Domnului Preasfânt

A trebuit să fii printre popoare

Să-I vestești Slava pe pământ

Dar te-ai lipsit de binecuvântare!



Atunci Ierusalime, Templul tău

Și-a încheiat toată lucrarea…

Căci L-ai respins pe Dumnezeu

Crucificându-I binecuvântarea!



Oștiri îngrozitoare se aud vuind,

Venind să surpe zidurile tale…

Și Isus te caută încă, suspinând

Din cauza-mpotrivirii tale actuale!



La tine a venit și tu nu L-ai primit

Pe Cel venit din Slavă, pe Mesia

Nici lumii, tu nu L-ai mărturisit…

Ți s-a sfârșit de-acuma veselia….



Căci, ți s-a-ncheiat aici lucrarea;

S-a încheiat serviciul tău divin,

Templului i-aproape dărâmarea

Prăpădu-ți vine cu necaz și chin!



Un Templu-al Domnului urmând

A fi acum, din oameni construit,

Din oamenii cei simpli și de rând

Care pe Domnu-n inimi L-au primit.



Aceștia vor purta acum prin lume

Mireasma slavei Domnului Preasfânt

Călcând neînfricați pe-a Sale urme,

Mărturisindu-L plini de Duhul Sfânt.



Ei sunt Leviții Lui printre popoare

Cu Evanghelia în inmă și-n gând,

La orișice făptură de sub soare,

Vor merge Evanghelia Lui vestind.



Și-acum, e vremea cercetării tale

Oricine-ai fi și ești pe-acest pământ,

Evremea să te-așezi sub aripile Sale

Să fii umplut și tu de Duhul Sfânt.



Să fii un templu-n care locuiește

Chiar Slava Domnului, din plin,

Să vadă lumea că Hristos trăiește

‘N tine și ești plin de harul Lui divin.



Să poți-astfel, vesti printre popoare

Cereasca Lui Împărăție care vine,

Dragostea și jertfa Lui Mântuitoare

Ce poate-aduce la viață, pe oricine!



Zaragoza 28/03/2012

de Ioan Hapca (Ionică)