Poezie Să îţi stabileşti hotare

Numeri 34: 12: “... Aceasta va fi ţara voastră, cu hotarele ei de jur-împrejur”.





“Să îţi stabileşti hotare

Când în ţară vei fi dus

Şi înspre Marea cea Mare

Şi spre nord, sud şi apus.”



Aşa porunci odată

Dumnezeu cel sfânt de sus

Când spre ţara minunată

Poporul Său şi-a condus.



La fel şi tu, frate dragă

Ce-ai păşit pe sfânt pământ,

Pentru viaţa ta întreagă

Fă cu tine-un legământ;



Să nu depăşeşti hotarul

De credinţă stabilit,

Ci să stai mereu în harul

În care ai fost primit.



Să trăieşti în curăţie,

Căci e un hotar frumos.

Afară din el nu-ţi fie

Nici traiul, nici gândul scos.



Să pui ochilor hotare,

Să privească doar în sus,

Iar cu-ale tale picioare

Să păşeşti după Isus.



Niciun pas mai în afară

De hotarul stabilit

Să nu faci, că te doboară

Vrăjmaşul ce te-a pândit



Şi încă te-ademeneşte

Cu tot felul de chemări

Dar n-asulta ce-ţi şopteşte,

Că sunt numai înşelări!



Hotar să pui şi vorbirii,

Căci limba-i un mădular

Ce vrea să slujească firii,

Deci jertfeşte-o pe altar!



Să spui doar cuvinte bune

Care-ajută şi zidesc.

Scriptura aşa le spune

Celor ce prin har trăiesc.



Iar mâna ta să lucreze

Doar la ce-i folositor

Iară mintea să vegheze

Pe al credinţei ogor.



Fii neprihănit în toate

Precum ţi s-a poruncit

Căci hotare minunate

Dumnezeu ţi-a rânduit!