Poezie Când vine seara (1)

Când vine seara



Când vine seara, Te caut Domn iubit,

Despic cu privirea zarea și stelele pe rând.

Când vine seara, cerul în brațe-l strâng,

Cuprind tot Universul cu al meu gând,

Când vine seara, vorbesc, știu că mă auzi;

Când vine seara, mă rog să nu mă uiți.



Privesc zarea când vine seara,

Cerul, luminile aprinzând,

Își trage-ncet mahrama

Cu steluțele-i strălucind;

Iar eu, o umbră-n vânt.

Ziua-i lumină, negură-noaptea.

Alerg aici jos, pe pământ,

Vreau să ating zarea.



Sunt picurul de apă,

În vadra pământului.

Sunt praful de pe cumpănă,

Sunt bobul nisipului.

Sunt firul de iarbă verde,

În zori viu-n-apus secat,

Sunt floarea ce cade,

Atunci când vânturi bat.



Doamne, m-ai chemat,

Să-mi dai mântuirea,

Ai venit, de mână m-ai luat

Turnat-ai mângâiere,

Astăzi cu drag Îți cânt:

”Slavă, stăpân din veșnicie,

Căci Doamne, Te-ai îndurat,

De-un păcătos ca mine.”