Poezie Întrare în Ierusalim

Entuziasmul strigă, entuziasmul joacă,

Haine se-aştern pe cale şi frunze de finici

Ca Regele pe moale fără dureri să treacă

Vărsând milostivirea pe goi şi pe calici.



Cetatea e uimită căci ea nu îl cunoaşte

Şi nu-nţelege sincer cum asta s-a-ntâmplat

Că n-a avut o ştire de creşteri şi de naşteri

Stând în nedumerire de-un astfel împărat.



Se strigă-n jur: Osana! şi-i multă veselie,

Iar oameni-s de parcă doar ce s-au pocăit

Visând cu toţi de-avalma doar pierderi de robie

Şi împliniri de toate în traiul fericit.



În jur e primăvară! În jur e prospeţime!

Când chiar o buturugă încearcă-a da lăstari,

Potop de simţăminte e-n praznicul mulţimii

Cu-atenţie păstorită de bacii cărturari.



Ce stau mai la o parte de îmbluzeala vie

Netulburând pe faţă vre-un simţ ce nu e „scris”,

Iar oameni trag cu ochii din beata bucurie

Păstorii dacă nu zic că asta-i interzis.



Azi libertate-i parcă în forfotiri de gloată

Şi, exaltând, răsună iubire, vis şi dor,

Iar oamenii sunt veseli căci măgăruşul poartă

Spre moarte jertfa tristă a laşităţii lor!