Poezie E vremea ta să hotărăști

Ierusalime, o, Ierusalime;

Ce mult Stăpânul Și-a dorit

Să stai în brațele-I sublime

Căci ești poporul Lui iubit!



Ierusalime, o, Ierusalime

De-ai fi recunoscut pe Cel

Venit din Slăvile Divine

Ce fericit erai în veci cu El!



Dar L-ai respins și L-ai ucis

Și din Cetatea-ți minunată

Cu Templul grandios, de vis,

N-a rămas piatră pe piatră!



Ierusalime, o, Ierusalime;

E înc-o vreme-a cercetării tale,

Un timp de Har care te-mbie

A reveni sub aripile Sale!



O nouă zi de har și cercetare…

În care să te apleci smerit

Sub Sfintele aripi ocrotitoare,

Să fii și tu de moarte izbăvit!



Ascultă acum, oricine ești:

E vremea să asculți Cuvântul,

E vremea să te pocăiești,

Să-ți lepezi firea și păcatul;



Să intri-n Noul Legământ

Mărturisind că-n Domnul crezi,

Să fii născut din Duhul Sfânt

Și din apa-n care te botezi.



E vremea ta, cea de pe urmă

În care-alegi ce răstignești;

Ori firea ta rebelă și nebună,

Ori pe Isus, și-L părăsești!



E vremea ta să hotărăști:

Alegi păcatul să arzi în veci!

Sau pe Isus ai să-L primești,

Cu El, în veșnicie să-ți petreci!



Zaragoza 27/03/2012

de Ioan Hapca (Ionică)