Poezie Frică mare am de Domnul!

O frică mare am de Domnul

Şi-n totul Lui, eu mă supun

Căci ce sunt eu? Doar omul.

El îmi vorbeşte, eu să spun

Nimic, pentru mine să nu ţin.



Oh! De frica Lui eu tremur tot

Să-L supăr eu deloc nu vreau

Şi n-am nici stare dar nici loc

Peste necaz nu vreau să dau

Şi, nici hotărâri nu pot să iau!



Şi dacă El, azi mie-mi spune

Şi-un lucru îmi face cunoscut

Despre mulţi-alţii sau de tine,

Sunt obligat şi de n-am vrut

Să-ţi spun ce tu ai de făcut.



Oh şi dacă tu te superi frate!

Să ştii că-mi pare foarte rău!

Tu ştii că altfel nu se poate!

Faci, ce-ţi spune Dumnezeu!

Şi nimic nu faci de capul tău!



Mi-e frică de El, Tatăl Ceresc

Deloc nu vreau ca să greşesc

Să-L supăr eu nu mă gândesc

Ce-mi spune aceea îţi vestesc

Mă iartă tu, dacă te necăjesc.



Frate, mai bine tu să te superi

Decât să-L supăr eu pe Domnul

Şi de nu poţi nici să mă suferi,

Nu-i nimic, eu sunt doar omul

Pe care, îl foloseşte Domnul.



Eu sunt aici la dispoziţia Lui

Cu tot ce am, cu tot ce sunt

Lucrez pentru slava Domnului

Şi pentru Numele-I cel sfânt.

Glorie, în Cer şi pe pământ!



Nănău Adinuţa

25.03.2012 Firenze