Poezie Cautare (1)

Ar trebui să ridicăm voalul uitării,

În inima noi mintea să o coborâm

Valorile actuale sunt mult prea derizorii

De vocea adevărului să ascultăm.



Să ne încredem în cuvântul ei,

Lumină călăuză-n întuneric,

Nu suntem singuri ci formaţi din trei:

Tată ceresc, fiu pământean şi suflet cleric.



Nici biblia, sfinţii părinţi sau misionarii

Nu pot ei singuri ca să te deştepte

Cunoaşterea e-n tine, fiind dată uitării,

Tu singur tre să vrei să urci pe trepte.



Scara e lungă plină de tentaţii

Obstacole şi greutaţi sunt peste tot

Puterea e la tine nu te baza pe alţii,

De sunt interesaţi să te ajute chiar nu pot.



Chemarea de-o asculţi poţi să treci hăul

Dar trebuie să te smereşti şi să renunţi

Să moară vechiul tu, trăiască noul

Din roadele unirii să te-mfrupţi.