Poezie A suferit enorm

A SUFERIT ENORM



A suferit enorm să dea răscumpărare

La toți acei ce vor din Cer încredințare

De bună voie a venit să rabde maltratarea,

Să guste umilința și-apoi crucificarea

La judecata crudă și-atât de deformată

A dat priviri senine din ființa-I condamnată

Știa ce Îl așteaptă, știa purtarea crudă

A celor fără milă și cu porniri de iudă

A suferit enorm pentru noian de rele

Pentru acei legați în lanțuri foarte grele

Pentru acei în care murit-a conștiința

Și-au devenit ratați iubindu-și neputința

Meschinăria lumii pe El s-a-ngrămădit

Pe Împăratul Păcii așa L-au răsplătit!

Pe lemnul de batjocuri când fost-a așezat

Au folosit piroane de care n-au uitat

Pe capu-nsângerat din spini i-au pus cunună

Dar El cu glas duios a început să spună:

”O, iartă-i, Tată, cum și Eu i-am iertat

Chiar dacă de tortură, nespus, s-au bucurat”

Dar nu i-au înmuiat aceste vorbe blânde

(Ei erau demoni și nu făpturi plăpânde)

Ci L-au străpuns cu suliți din mâini bătătorite

Și multe...multe oase au fost atunci zdrobite

Se delectau să-I vadă întreagă agonia

Căci, nicicând, n-au știut ce-nseamnă omenia.



********

Mă văd, acum, pe mine în grupul fără milă

Făcând acea lucrare grozavă și ostilă

Am folosit ciocanul să-L țintuiesc în cuie

Deși știam că-n ceruri urmează să se suie

Am dat în El cu biciul să-L doară foarte tare

Dar El a zis, duios, ”Îți dăruiesc iertare”

Și auzindu-I vorba m-am prăbușit îndată

La ale Lui picioare, cu viața mea predată

Și nu mai vreau alt rege, sau altă stăpânire

Ci-L vreau numai pe El, sublima mea Iubire.



George Cornici/26 Martie, 2012