Poezie Chiar dacă tot lăuntrul geme

În încercare stau de-o vreme

dar mintea încă-mi este trează

chiar dacă tot lăuntrul geme

în taină inima-mi veghează.



Privesc spre buza depărtării

si nu văd ajutor venind…

chiar dacă pradă sunt uitării,

aleg să stau în post, slujind.



Nu stiu ce mă aşteaptă mâine,

nici lupta ce o sa fie dusă

nu ştiu de voi avea o pâine

însă aleg ISUS, să-Ti fiu supusă!



Nu este simplu-n încleştare

când eşti zdrobit nu e uşor

când sufletul amar te doare

şi vezi nadejdile cum mor.



Când ce cladit-ai cu migală

se spulberă-ntr-o clipa doar,

iar duhuri rele de îndoială

îţi picură-n adânc amar.



Când deznădejdea dă târcoale

cu valul ei de ceaţă dens,

iar duhuri vin ca să doboare

pericolul fiind imens



atunci se vede cât de mare

este credinţa ce-o afirmi

când rău zdrobit în încercare

de Dumnezeu nu te dezici.



Crezând că dincolo de încercare

Cel ce veghează e Isus

luptând, veghind, privind în zare

şi rămânând un rob supus.



Zalau 25 Martie 2012