Poezie Nedumerire (1)

Cu ochii azurii ca cerul

Cu ramuri de finic in mana

Privea spre poarta ce venea dinspre Betfaghe

Un copilas si o batrana



Priveste manzul unchiului Natanael !

Osana ! Intra Imparatul !

Striga batrana prosternandu-si haina.

Copilul e nedumerit. Barbatul



Ce sta calare si-si face intrarea

Numa-mparat nu arata

Si fata-I trasa, fara cute,

Lacrimi o mie o brazda



Ierusalime, cat am vrut sa strang

Copii tai sub aripa-Mi ocrotitoare...

Asa arata ca si tata, isi zicea copilul

De ce nu-I vede nimeni suferinta oare?



Chiar o fi Imparat. Dar nu aici !

Unchuil Natanael zicea ca are

Acolo-n slava la Iehova-Elohim

O-mparatie fara de hotare



Si o cetate ca Ierusalimul, unde viata,

Pacea, neprihanirea, bucuria

Ne tin de mana...acolo-i tata

Ce-i mantuit, canta cu heruvimii ,,aleluia''!



Osana ! Esti Imparatul meu, de azi

Imi plec genunchii, inima- tezaur,

Cu ramuri de finic si aici si acolo cant

Cand voi intra pe-a Tale porti de aur!



Cei ce aveti pe cineva acolo

'N a Lui cetate, va grabiti

Caci clipa revenirii Lui e-aproape

Alegeti viata, dragostea-I sa o traiti !