Poezie Adame, „Unde ești?”

Ți-a strecurat vicleana aspidă-n minte, otrava ei distrugătoare

Și dintr-o dată te-a umplut, hidoasa stare rea de neascultare.

Te-a cucerit ușor perfida-i șoaptă, în mod feeric spre pierzare…

Credeai că moartea este un miracol, de clipe vii și-ncântătoare

Spre care-ți poți centra menirea cu nevestita ei splendoare...

Și astfel ți-ai pierdut puterea preasfintei tale vieți nemuritoare!



Un univers ciudat de patimi rele, prin sufletu-ți rănit se extinde

Și-un gol imens de Dumnezeu, ce tot spre alte sfere se întinde.

Răcoarea blândă a dimineții emană-o groază mare ce-ți cuprinde

Ființa-ți sumbru dezgolită. Răsună-ndurătoarele, de foc cuvinte;

„Unde ești?”-Te cheamă așa de-ndurerat Preabunul tău Părinte

Dar tu ești foarte conștient, că nu mai ești curat ca mai-nainte...



Vibrând prin spații siderale răsună-ndurerat, al Domnului tău glas

În timp ce moartea stă-n penumbră, pândindu-ți fiecare pas...

Vai! Moartea-i tot ce-ai dobândit și moarte-i tot ce ți-a rămas,

Decând un rob în scârnăva lui mână, vicleanul Lucifer te-a atras!

În bezna morții o Lumină Vie, promisă pentru-al dimineții ceas

Din Slăva Sa a venit să fie, Adam biruitor, spre-un glorios răspas!



Perfidele șoptiri împrăștie încă, a lor venin de-aspidă trădătoare

Peste scumpele ființe, otrăvindu-le elixirul vieții sfinte roditoare,

Otrăvind nădejdea vie, bucuria și puterea ființei lor nemuritoare!

Glasul Sfânt, îndurător al Părintelui Slăvit, cheamă însă cu iubire

Copilașii-nfrigurați, rătăciți în bezna morții și conduși de a lor fire...

Mielul Preasfânt S-a jertfit, pentru a-i elibera și-mbrăca în Mântuire!



Tu! ,,Unde ești?”...Doar spre farmecele lumii, ai tu ochii călăuzi?!

Cucernicile graiuri din Sfintele Scripturi, de ce nu vrei să le auzi?!

Ai ureche la cuvinte, dar n-ai inimă să-asculți și suflet să răspunzi!

Un deget arătător ți-este trupul precum vezi și cu el te tot acuzi

Când plin de răzvrătire, prin corciurile lumii te îndeși să te ascunzi

Și când cu spaimele pieirii-n suflet, în scârnăvile-ți pofte te afunzi!



Zaragoza 25/03/2012

de Ioan Hapca (Ionică)