Poezie Răspuns (1)

Din noianul de gânduri răzleţe

(Păsări vii care zboară mereu)

S-a oprit unul, dându-i bineţe,

Să rămână în cugetul meu:



-„Cine eşti? ― mă-ntreba ―Şi de unde

Paşii tăi s-au înscris pe pământ?

Încotro te îndrepţi? Hai, răspunde,

Dacă poţi să rosteşti vreun cuvânt!”



Am rămas mut de-atâta uimire:

Ce-ntrebări mi se pun?! Pentru ce?

Sunt doar om; o aleasă zidire;

O minune ... şi-atât. Ce mai e?



Copleşit am căutat o lumină,

Un răspuns printre tot ce ştiam,

Dar nimic ... Era beznă deplină;

Şi prin ea, hăituit, alergam ...



Până când, stors de grea neputinţă,

M-am oprit să cert gândul hain

Ce-alertase întreaga-mi fiinţă;

Dar in faţa mea sta un Străin.



-„Cine eşti şi ce vrei de la Mine?”

Mă privi lung Străinul duios...

-„Sunt Răspunsul la tot ce-i în tine ...”

Şi-am ştiut că venise Hristos.