Poezie De n-ai fi fost (2)

De n-ai fi fost...



De n-ai fi fost o Tu Divine,

Pierduţi am fi şi-acum pe veci

Am rătăci pe căi străine,

Trăind în negre fărădelegi.



De n-ai fi fost o Tu Isuse,

Povara am purta-o şi azi

Păcate mari şi grele ascunse,

Ne-ar trage în jos înspre necaz.



De n-ai fi fost o Tu Mântuitor,

Am fi prin şanţuri cu noroaie

Beţivi sau un biet cerşetor,

Averea dând-o pe gunoaie



De n-ai fi fost o Tu Părinte,

Am fi drogaţi, pe-un pat de moarte

N-am sta în case ci-n morminte,

Chinuiţi de duhuri necurate.



De n-ai fi fost o Tu că Tata,

Am tot căuta plăceri păgâne

În pofte nu ne-am sătura vreodată,

Am fi tot goi fără de Tine.



Dar Tu exişti! O slavă Ţie!

Vrem să-ţi mulţumim că ne-ai iertat,

Copii ai tăi suntem pentru vecie

Murita-i pentru noi şi ne-ai salvat.



Dar Tu exişti! Ce mare bucurie!

Viaţa noastră tu ai transformat

Din nişte răi pierduţi pentru vecie

Ne-ai făcut fii al Celui Prea Înalt