Poezie Omul pus în cinste

Ps.49:10-20.

Încrezuţilor în facerea faptelor „pentru Domnul”.

„Drumul înspre iad e pavat cu intenţii bune...”



Multiple secvenţe, mulţimi de imagini...

O zi a trecut şi căzu-n amintiri,

Iar timpu-n salivă înmoaie noi pagini

Şi ce i-i lui dacă tu dormi ori admiri.



Nu poţi a-l opri nici cu-un gram de secundă

Şi nu-l vei impune să steie pe loc;

Ai vrea să te afli în lumea rotundă

Cu stare, cu vise, cu traiu-n noroc.



Grăbeşte-te căci ziua trece, se duce

Vin altele în nerăbdare şi noi,

Tu braţele-ntinzi devenind ca o cruce,

Dar nu poţi nicicum să le dai înapoi.



Iar ele tot fug ţi-amăgind aşteptarea

Şi nu îţi vor da un moment de răgaz,

Pe mâine e altul norocul şi starea,

Iar tu tot pe loc neschimbat ai rămas.



Ai vrea să te-arăţi o fiinţă smerită,

Dar nu te-amăgi căci nu ai viitor

Şi iată că eşti ca o vită târâtă

De zile spre straşnicul tău abator.



Atâta-ţi rămâne – să-ncerci o oprire...

Zadarnică trudă şi rezultat;

Ţi-ascunzi şi tu ochii în cărţi de citire

Să nu vezi toporul cum s-a ridicat.



Nu va mai fi vreme, nu vor mai fi clipe,

Iar viaţa un abur ţi-a fost pe pământ...

Auzi doar acum cum în cer zbor aripe

Cu Viaţa vestind peste sorţi de mormânt.