Poezie Îngrijorările

Păzeşte-ne de îngrijorări ce vor să înăbuşe credinţa

Ele sânt ca spinii ce-ţi slăbesc spre cer voinţa

Ca să nu mai vrei să mergi în dragostea dintîi

Şi izolat de fraţi chiar singur fără roadă să rămâi.



Plăcerile vieţii acesteia şi bogăţiile lumeşti

Şi ele înăbuşă Cuvântul , mă rog Doamne să ne fereşti

De tot ce ne afectează roada şi ne înăbuşă Cuvântul

Şi ne slăbeşte calea şi alergarea şi avăntul



Îţi mulţumim că nu ne laşi să suferim de foame şi de sete

Şi ne călăuzeşti pe căile Tale cele bune şi drepte

Tu ne-ai vorbit de păsări în pilde şi de crini

Că Tu le porţide grijă de-s mulţi sau de-s puţini.



Cu atât mai mult mereu te îngrijeşti de noi

Şi eşti un ajutor fără egal cănd trecem prin nevoi

Să nu ducem nici un fel de lipsă de cei de trebuinţă

Ca să trăim fără îngrijorări în har şi prin credinţă