Poezie Mi-e dor de Patria Cerească.

Mi-e dor de Patria Cerească.



Mie dor de Patria cerească

Cu-ale ei plaiuri de origine,

Cu râurile-n veci cristaline

Ca setea să ne potolească

Dragostea vieţii să crească,

Contemplând lucruri divine.



Mi-e dor de Ţara frumoasă

De Domnul Sfânt făgăduită,

De Domnul slavei pregătită

Pentru-a ne fi veşnică casă,

Unde cel rău nu îşi mai lasă

Opera-n moartea nedorită.



Mi-e dor de Muntele Sion

Unde vor sta cei învingători

Cu Domnu-n veci biruitori,

De unde-n larg dulcele zvon

S-o răspândi-ntr-un unic ton

Că-n sfârşit sunt nemuritori.



Mi-e dor de Marea de cristal

Şi de-alăutele lui Dumnezeu,

Unde biruitorii-n sfânt trofeu

Vor intona un imn magistral,

Ce-o răsuna-n spaţiul astral

Spre slava gloriei la apogeu.



Flavius Laurian Duverna

22 martie 2012