Poezie Prin toate sufletul renaște

Ca roua blândă a dimineții lucind pe-un deal îndepărtat

E lacrima căzută-n rugă pe-un suflet rece, prea uscat...

Necazuri multe vin în viață și zbucium greu neâncetat,

Pentru-a te face mic în sine, să poți fi-n Domnul înălțat.

Ca să devii un rob mai vrednic, nevoie-i să fii prelucrat,

Ca sufletul să prindă a-ți renaște, mai sfânt și mai curat.



Prin valea rece a umbrei morții te vezi ades' împresurat

De circumstanțe nedorite ce par că viața ți-au sfărmat,

Cu nici-un chip atunci să nu rămâi, în îndoieli descurajat.

Mesajul Evangheliei Sfinte, ți-a fost și-ți este încredințaț

Să-L duci în valea umbrei morții, la cel robit, neajutorat...

Și rătăcitu-ncătușat în beznele pieirii, să poată fi eliberat!



Când vânturi aspre, nemiloase prin viața ta se tot abat,

De rugi curate, milostive, să-ți fie-ntr-una sufletul udat.

În Mâna Sfântă Creatoare ai fost cândva cu drag săpat,

Pedeapsa grea în locul tău chiar El, pe cruce a purtat...

Și toate vin îngăduite să fii prin ele modelat și prelucrat;

Prin toate sufletul renaște, mai sfânt și bun și mai curat.



Zaragoza 21/03/2012

de Ioan Hapca (Ionică)