Poezie Lumina mea e Domnul, Minunat!

Lumina mea e Domnul, Minunat!



Lumina mea e Domnul, Minunat!

Cu El nu voi umbla în întuneric,

Pe-al vieţii drum va fi neîncetat

Cu mine alături pentru orice sfat,

Gata-n orice timp, şi nu himeric.



La dreapta mea El mă va sprijini

În clipe de nevoi şi de primejdii,

Şi când strâmtorările m-or asalta

El va interveni şi nu mă va lăsa

De a pica în mreaja deznădejdii.



Lumina mea e Domnul, Minunat!

Şi voi umbla-n lumina Lui aprinsă

De focul dragostei, sus la Calvar

A Jertfei sfinte preamărite-n har,

Ce s-a-ncercat ca Ea să fie stinsă.



Dar, nu au putut mai marii lumii

S-o pună sub obroc, acoperită,

Ci mai degrabă Ea s-a-mprăştiat

Şi peste tot pământu-a luminat

Şi-a strălucit cu slava ei sfinţită.



Lumina mea e Domnul, Minunat!

Din anii cei mai dragi ai tinereţii,

El m-a purtat în grijă zi şi noapte,

Si m-a hrănit cu pâine şi cu lapte

Din Cuvânt, dându-mi forţa vieţii.



Prin ale vremii crunte intemperii

M-a susţinut prin grija iubitoare,

Prin ajutorul dat în ceasurile rele

Să trec momentele cele mai grele

Să urc mereu pe culmi înălţătoare.



Lumina mea e Domnul, Minunat!

În El mă-ncred că mi-e Mântuitor,

Că m-a iertat prin jertfa-I Sfântă

De-aceea, şi inima şi suflet cântă

Slavă şi mărire, Domnului biruitor!



Flavius Laurian Duverna

20 martie 2012