Poezie În luptă (1)

Înstrainată pe cărare,

Privesc spre veşnicie-n zare!

Sunt un ostaş rănit în post,

Ce-a vrut să afle-al vieţii rost.

Am vrut să fiu al tău străjer,

Dar m-a lovit un lăncier.

Eu am sărit, am vrut s-ajut…

El m-a zărit o clipă fără scut

Si m-a lovit puternic cu furie,

Să mă doboare pentru veşnicie!

Ostaşul cade, dar el se ridică

E antrenat, el nu cunoaşte frică.

Acum îmi pare totul un coşmar

Ce se întâmplă pare ireal!

Doream doar rănile în jur să leg,

Dispreţul nu i-l înteleg!

Luasem armătura pentru luptă

Ca să dobor a iadului redută.

În ambuscadă, haos s-a făcut,

Amarnic m-a lovit, până-am căzut.

Rănită, m-a lăsat acolo jos...

Spunând, că este voia lui Hristos.

Rănită, înarmată, sângernd,

Mărşăluiesc cu veşnicia-n gând.

Mergând pe calea către cer,

Chiar de-s ranita, nu disper,

Ci mă-narmez mereu cu sârguinţă

Şi lupt ca să păstrez a mea credinţă.

Acolo sus la veşnicul festin,

Răsplată pentru toate voi primi, amin!



Zalau 15 Martie 2012