Poezie Când Domnul te trimite...

Când Domnul te trimite în lucrare,

nu te uita la ceea ce se vede!

Rămâi în prima ta încredinţare!

Porneşte în lucrarea Lui şi crede!



El ştie planul ce cu tine-l are:

puterea ta o ştie cel mai bine;

ţi-a hotărât şi ceasul de lucrare

când te-a ales şi te-a trimis pe tine.



"Voi merge Însumi Eu cu tine!"

este făgăduinţa Lui nespus de mare.

Te va purta El Însuşi sus, pe creste,

ca şi prin valea-n care nu e soare.



În stâlp de foc, în nepătrunsa noapte,

în stâlp de nor, în arşiţa pustiei

spre ţara-n care curge miere, lapte,

îţi va conduce Domnul paşii ţie.



Şi dacă-n faţă stă întinsa mare,

duşmanii-n spate, să te nimicească,

El Se va proslăvi cu-atât mai tare,

când va veni, o cale să-ţi croiască.



De l-adăpost, pot laşii să vorbească:

"Ţi-e viaţa în pericol, astfel, frate!"

Se vor găsi destui să te oprească,

citând cuvinte din Scriptură, poate.



Dar tu, oricâte piedici ai în cale,

te du cu Cel ce calea-ţi netezeşte.

Acoperit cu nevăzute zale,

vei birui mereu, dumnezeieşte.



O, pentru-aceast-alegere sublimă,

de a porni cu Domnul în lucrare,

de-a fi în părtăşia Sa intimă,

te du cu El în lumea-aceasta mare!