Poezie E greu (1)

E greu să mergi pe calea îngustă

De unul singur este greu,

Cînd eşti zdrobit de-a vieţii crustă

Nădăjduieşte-n Dumnezeu!



La El îţi este ajutorul

Cînd tulbur este duhul tău

De gemi necurmat strigă Mîntuitorul

El i-a deznădejdea din sufletul tău.



Îţi arde inima în tine

De-un foc lăuntric eşti distrus

Chemă-L pe Isus, căci El vine,

Şi fii cu dragoste supus.



De eşti mustrat de al tău cuget,

Că fapte rele ai săvîrşit,

Tu cu ardoare, fără preget,

Roagă-te Celui fără sfîrşit!

De e vicleşug, rareori nedreptate,

În treburi faţă de fratele tău,

Strigă şi-atuncia, Părinte-ndurate,

Ai milă şi-n asta de sufletul meu!



De te-ngrijorezi de orişice lucru

Şi mult te frămînţi pentru ce e mărunt,

Adu cererea ta la tronul cel sacru,

Roagă-te, cere şi fii mulţumit.



De faci multe lucruri din duhul de ceartă,

De slavă deşartă de-ai fost copleşit

Învaţă de la Isus a smereniei artă

Stăruieşte să fii ca şi El umilit.



De-ţi iese cuvinte stricate din gură,

Te mînii, şi cîte-o minciună mai spui,

În vorba urîtă există doar ură,

Iar Domnul din slavă cu tine-atunci nu-i.



Dezbracă-te astăzi de ce-i vechi în tine,

Şi care te strică cu pofte lumeşti,

Înoieşte duhul minţii cu bine,

După chipul Domnului azi să trăieşti.