Poezie Credinta si faptele

O, Galateni, vă duceţi prea departe…

De ce uitaţi că Domnul a-nviat?

Vă socotiţi azi mîntuiţi prin fapte,

Dar Duhul prin credinţă vi s-a dat.



Voi v-aţi făcut aşa fără de minte,

Aţi început să faceţi ce voiţi…

Nu ascultaţi Cuvîntul care spune:

- Cu firea păcătoasă s-o sfîrşiţi.



De ce dar suferit-aţi voi atîta,

Ca să pieriţi acuma pîngăriţi?

De ce respinge-ţi astăzi pocăinţa,

Şi la Isus nu vreţi să mai veniţi?



Veniţi, şi ca Avraam plecaţi genunchii,

Aduce-ţi-i în dar ce-aveţi mai drag,

Se bucură de jertfa rugăciunii

Din inima ce e deschisă larg.



Scriptura spune că Avraam se duse,

Cu fiul drag, ca jertfă să îl dea,

Pentru că el în Dumnezeu crezuse

Ca Cel Puternic viaţa să-i redea.



El este Tatăl celor buni şi vrednici,

Care la Domnul cugetă mereu,

Iar dincolo de moarte vor fi sfetnici

La tronul veşnicului Dumnezeu.



Credinţa sa fusese socotită

Dreptatea mare-n faţa Domnului,

Vrednic de fapta sa neprihănită

Primi făgăduinţa cerului.



Făgăduinţă, har şi binecuvîntare

Pentru sămînţa sa ce e-n Hristos,

Ce prin credinţă au primit iertare

Iar drumul faptelor le este luminos.



Luptaţi şi voi să fiţi în turma sfîntă

Şi să priviţi splendoarea cerului,

Răbdaţi acum, aici, orice ispită

Pentru distinsa slavă a Mielului.



Să nu rămîneţi ca odinioară,

Cînd încă nu ştiaţi de Dumnezeu,

Acum şi dracii cred şi se-nfioară,

Dar fapta şi-o îndreaptă înspre rău.



Credinţa şi cu fapta merg alături,

Şi nu ai dreptul ca să le desparţi.

Faptele firii poţi să le înlături,

Iar Roada Duhului e de dorit s-o cauţi.