Poezie Sa nu ne razvratim

De-a lungul vremii răzvrătit e omul

Din pomul interzis el a mîncat,

N-a ascultat ce-a spus atuncea Domnul,

şi din Eden el fost-a alungat.



Ce ţi-a lipsit atuncia ţie Adame?

De ce pe Eva, tu ai ascultat?

Cum de-ai lăsat, satan să-ţi ia din minte,

Porunca sfîntă care ţi s-a dat?



Domnu-ţi crease o grădină mare,

Din toate îngăduit-a să mănînci,

Uitat-ai pentru-o clipă de ascultare,

De pomul interzis să nu mănînci!



Nu te-ai dezis de pofta ta înşelătoare,

Şi-ai ascultat ce altu-ţi poruncea

Urmat-ai vorba lui linguşitoare

Pentrucă el mărire-ţi promitea.





Înfloritoarea lui promisiune

Aduse doar eşecul necurmat,

Ai cunoscut a Domnului minune

Şi să te-ascunzi atunci ai căutat.



Dar unde să te-ascunzi de ochii Celui,

Ce prin Cuvînt pe toate le-a creat?

Şi a dorit ca fericirea vieţii,

Să-ţi fie în Edenul minunat.



Călcat-ai în picioare, a Sa slavă,

Dorit-ai să te-nalţi, să te mîndreşti,

Te-a cuprins gîndul să ai multă slavă,

Dar n-ai gîndit ce multe risipeai.



Ai risipit dorinţa Celui veşnic

Prin îngîmfarea şi purtarea ta,

Şi din lumină ai trecut în întuneric,

Ruşine- atunci ţi-a fost de faţa Sa…



Dar izgonit ai fost , şi-atunci păcatul,

Căzut-a peste toţi ce ţi-au urmat,

Pîn cînd venit-a-n lume Împăratul,

Emanuel, Cel pururi aşteptat!



Cîntaţi, voi, cei ce-aţi cunoscut IUBIREA,

Mesia, harul Său ne-a dăruit.

Lupta-ţi să căpătaţi neprihănirea

Ca să intraţi în raiul mult dorit.



Luptaţi doar lupta bună a credinţei,

Nu pentru-o slavă care va pieri,

La Domnul să venim cu umilinţă,

Să încetăm a ne mai răzvrăti.